Oare suntem facuti sa suferim? NU! ..Poate mai exista fericire, dar in mintea noastra decat suferinta este ceea ce ne stapaneste.
Uneori simt nevoia sa spun cuiva "Te Iubesc", dar nu doar din vorba, mai mult din suflet, dar nu prea exista cineva care sa o iubesc cu adevarat.
Fie... Deci hai sa incepem cu inceputul ...Fiecare lucru are un inceput si un sfarsit la un moment dat. Poate fi frumos sau trist, depinde cum ni-l facem. Privind in trecut imi dau seama ca pentru ce am suferit si inca sufar simbolizeaza pentru mine o simpla persoana, nu tata. Fiind mai puternic realizez ,acum in prezent ,ca suferinta mea nu isi are rostul, dar poate am de castigat, poate nu, dar sunt ceea ce imi doresc.
Nu ma prefac , nu folosesc cuvinte jignitoare. Nu ma feresc de ce e rau. Fac fapte bune. Ajut lumea. Nu ma folosesc de nimeni. Imi esti prieten adevarat. Nu dezamagesc. Eu pun suflet in tot ce fac.
Aceste cuvinte le-am auzit foarte mult, dar mi-am dat seama cum pot fi altii, de cine imi e alaturi cine nu. Prietenii falsi ma abandoneaza cand e mai greu, dar cei adevarati stau mereu langa mine indiferent.
Noi in mod deosebit ne cunoastem dupa felul nostru de a fi fata de alte persoane.
In viitorul apropiat ne credem ca in Matrix, dar in trecut credem ca putem proiecta masina timpului, ne dam mari pentru ca suntem persoane unice, adevarat ne demonstram unicitatea fiecare prin felul lui de a fi, dar lauda de sine, nu prea e bine vazuta aici. Cine stie poate intr-o buna zi vom fi rasplatiti pentru ca ne laudam fara a fi luat in seama...
Capitolul Iubire. As vrea sa spun gandurile mele ceea ce ma marcheaza la relatii. Incepem cu incipitul. Observand si facandu-mi o parere despre iubire, sunt aproape in intregime dezamagit de "iubirea" din secolul XXI ca majoritatea baietilor urmaresc in fete doar sexul pentru a isi satisface placerile trupesti. Foarte rar intalnesc o relatie serioasa bazata doar pe iubire, dar nu imi pierd speranta ca poate lucrurile se vor schimba si vom deveni si noi mai sentimentali cu timpul.
Despre capitolul fete. Am o mica dezamagire ca ele in mare isi incep viata sexuala de mici si ele lasandu-se influentate de baieti, foarte putine se mentin cuminti pana la varsta cand trebuie sa se casataroeasca.
Fiecare poveste incepe cu "A fost odata..." , dar finalul poate fi tragic, spre exemplu o persoana cand isi curma viata pentru cel sau cea pe care il\o iubeste.
Nevoia mea de a iubi pe cineva care merita cu adevarat este din ce in ce mai mare, in suflet exista doar tristete care poate fi transformata in veselie, fericire doar prin iubire. Mereu sunt eu insumi in tot, dar de ce nu ma iubeste nimeni astfel incat sa imi pot da seama ca mai exista iubire in prezentul de astazi. Oare au inceput fetele sa isi piarda seriozitatea, sau fiecare se ia doar dupa interese? Mereu imi pun aceasta intrebare dar cu un raspuns care nu este sigur, ca inca mai exista speranta in sufletul meu, poate voi simti iubirea in sufletul meu si suferinta va disparea
Ceea ce vad eu in fete decat un a nu sti ce vor. Oare se lasa influentate de altii sau ele nu sunt sigure pe ce fac? Nu stiu. Asta aflu de la ele. Fiecare fata alearga sa isi schimbe prietenul in functie de cum arata sau ca e frumos. Oare frumusetea interioara mai exista? Nu, decat cea exterioara.
Deci in concluzie tot ceea ce am scris eu nu imi doresc sa fie luate drept niste critici la adresa altora, am scris doar ce am pe suflet si ce impresie am eu despre majoritatea. Deci va rog frumos Cititi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu